Sigiriya (Stânca Leului) a fost pentru o scurtă perioadă capitala Sri Lankăi medievale. Oraşul este construit din piatră masivă şi este împodobit în interor cu fresce ce ilustrează înfâţişarea fecioarele ce ar fi făcut parte, conform miturilor, din haremul împăratului.
Sigiriya fost folosită ca refugiu de către călugării budişti din
secolul al III-lea î.Hr., dovadă stau inscripţiile din peşteră.
Regele Dhatusena (455 - 473) a avut doi urmaşi: Mogallana, fiul
unei regine, şi Kassapa, fiul unei consoarte de rang inferior. Când
Mogallana a fost desemnat moştenitor al tronului, Kassapa s-a
răsculat împotriva tatălui său, pe care l-a luat prizonier, după
care şi-a alungat fratele în India. Dhatusena a
fost zidit de către Kassapa într-o încăpere şi lăsat să moară.
Temându-se de răzbunarea lui Mogallana, Kassapa a pus să se ridice,
în doar şapte ani, o nouă reşedinţă, castel şi fortăreaţă, pe
stânca Sigiriya. Noul rege a construit la baza stâncii un complex
imens de grădini, bazine şi fântani. În anul 491, Mogallana, în
fruntea unei armate de mercenari tamili, a venit să-şi revendice
tronul.
Kassapa şi-a părăsit citadela în fruntea armatei sale, călare pe un
elefant, şi şi-a întâmpinat inamicul în câmp deschis.A pierdut
bătălia şi s-a sinucis. Mogallana a redat Sigiriya călugărilor
budişti, aceasta redevenind astfel un loc de meditaţie şi de
rugăciune. Stânca a fost abandonată în 1155 şi a fost redescoperită
de englezi în anul 1828.