Seoraksan este cel mai înalt munte din lanțul muntos Taebaek din Provincia Gangwon , din estul, Coreei de Sud. Acesta este situat într-un parc național, din apropierea orașului Sokcho. Muntele Seoraksan este al treilea cel mai înalt din Coreea de Sud. Vârful Daechongbong(대청봉) din Seoraksan ajunge până la 1,708 de metri (5,603 picioare).Lanțul muntos Taebaek este considerat coloana vertebrală a peninsulei coreene.
Parcul național atrage mulți turiști din țară cât și din afara granițelor pe tot parcursul anului, sezonul principal care încântă privirile,in Parcul Național Seoraksan este toamna. Culorile toamnei în această zonă sunt considerate printre cele mai frumoase din Coreea. Pădurea învăluită în roșu și galben,este întreruptă de mici fluxuri ale muntelui, cu pietre. În cadrul verii,mai ales în timpul sezonului ploios— după un taifun—aceste fluxuri se pot umfla.
Poate cea mai vizitata ă parte a muntelui este intrarea principală,sub forma de vale, în parcul național,drumul până la această locatie,din orașul Sokcho,putând fi parcurs cu mașina în 15 minute. Valea rulează,de la vest la est, cu un drum asfaltat care duce până la poarta de intrare în parc. Această vale conține multe situ-uri frumoase.
Cascada Yukdam și cascada Biryeong (비룡폭포) sunt situate pe partea stângă a văii,la aproximativ patruzeci de minute,de mers pe jos de la principalele parcări auto. Ulsanbawi (울산바위) este o formațiune de roca din parcul național Seoraksan. Forma rocii Ulsanbawi este unică în zonă. Pentru a ajunge la pietre trebuie urmată o potecă de drumeții, care necesită o urcare de peste 800 de trepte ( de fapt ,fiind 888 de trepte, în conformitate cu localnicii). Pe parcursul traseului, există două temple și o roca sferică (Heundeulbawi, 흔들바위) ,care este situată pe vârful unei stânci mari. Această piatră măsoară aproximativ 5 metri (16 picioare)înălțime și mu poate fi mutată cu un oarecare efort. Mii de oameni au încercat deja să împingă Heundeulbawi, însă fără rezultate.
Conform legendei numele Ulsanbawi provine de la orașul Ulsan situat în partea de sud-est a Coreei.Așa încât Kumgangsan (금강산) a fost construit, Ulsanbawi a mers spre nord, ca reprezentant al orașului. Din păcate Ulsanbawi a ajuns prea târziu și nu mai erau camere libere. Ulsanbawi s-a rușinat și s-a târât inapoi spre sud. Într-o seară roca a mers să doarmă în zona Seorak. Ulsanbawi văzând și simțind frumusețea,cât și valorile acestei zone,a decis să rămână aici.
La sfârșitul vaii principale se află Biseondae,o platformă de rocă într-un flux. Mai sus de flux,se află o peșteră, la care însă nu se poate ajunge cu mare ușurință,de aici,peștera oferă o vedere clară asupra imprejurimilor cât și asupra formațiunilor de rocă.
Un pic mai departe de la intrare,se află ''Valea celor o Mie de Buddha ''(천불동계곡), valea principală a muntelui Seorak, uneori menționată ca Valea Seorak. Valea a fost numită astfel deoarece formațiuni si forme lineare de pe roci crează intr-un oarecare mod iamginea unei statui ale lui Buddha
Nivelul de dificultate al cățărării,diferă în funcție de trasee.
Acesta a fost desemnat Parc Natural National Nr. 171 în 1965 , și Seoraksan Parc Național pe 24 Martie, 1970. În August 1982, UNESCO a desemnat această zonă ca rezervație a biosferei.
Muntele Seorak este în mare măsură împărțită în zone de ''Interior seorak', 'Exterior seorak", si "Sudul seorak'.
Este renumit pentru splendidele sale văi și munți cu văi excelente, cum ar fi 'Suryem dong', 'Baekdam, 'Gajadong', 'Gugokdam', '12 Seonyeo Tang', ' Cascada Dae-Seung" și " Yonga Jangseong,'Roca Ulsan' și 'Cascada Bryong'.
Biosfera din Mt. Seolak este compusă din diferite ecosisteme în funcție de climat și de caracteristici. Este o climă interioară, cu pante domoale și straturi groase de sol,bogate în păduri bogate în habitate de animale, si o climă marină cu scoici, cu pante abrupte și puțini vizitatori. Aceasta este casa, unor animale și plante rare, inclusiv monumente naturale, cum ar fi capre și urși.