Regiunea lacurilor Willandra este declarat patrimoniu mondial UNESCO, ea se află în bazinul Murray, având suprafaţa de 2400 km² în sud-estul statului New South Wales, Australia. Centrul regiunii are Шаблон:Alt. Regiunea are o climă semiaridă, fiind locuită de numai 40 de oameni, însă regiunea este vizitată anual de mii de turişti. Vegetaţia regiunii este formată din tufişuri răzleţe cu plante adaptate la o climă aridă, cu dune de nisip. Arborii existenţi sunt rari, dominând eucaliptul (Eucalyptus oleosa şi Eucalyptus dumosa) şi unele conifere ca „Callitris columellaris” sau în zona cu nisip cresc ierburi ţepoase „Trioda irritans”. Fauna este reprezentată prin ca. 20 de specii, marsupiale şi lilieci. Fosilele găsite în regiunea lacurilor secate datează majoritatea din perioada terţiară. Predomină rocile sedimentare calcare şi nisipurile calcaroase care acoperă în perioada cuaternară.
Dunele de nisip sunt orientate din cauza vântului dominant pe
direcţia est-vest. Lacurile din regiune au un sitem de comunicare
între ele, având în total suprafaţa de apă de 1088 km², fiind
alimentate de râul Willandra Billabong Creek un afluent a lui
Lachlan River. Lacul cel mai mare fiind Lake Garnpung cu peste 500
km² şi adâncimea maximă de 10 m. Procesul de secare al lacurilor a
început în urmă 13.000 de ani, ultimul lac care a secat fiind Lake
Mulurulu. Omul a venit în regiune conform descoperirilor
arheologice în urmă cu 30.000 de ani. Astfel s-au găsit urme de
vatră de foc sau de incinerare în urmă cu 26.000 de ani î.Hr. Numai
o parte a regiunii este ocrotită şi anume Parcul Naţional
Mungo.