Peştera Azîh (Azıx mağarası în azeră), una dintre cele mai vechi aşezări ale omului în Europa, cea mai veche aşezare din spaţiul postsovietic, situată în Azerbaidjan.
Azerbaidjanul este una din cele mai vechi regiuni ale aşezării omeneşti. In urma săpăturilor din renumita peştera Azîh, nu departe de oraşul Füzuli, în 1968 arheologii azeri în frunte cu paleontologistul Mammadali Huseynov au descoperit una din cele mai vechi aşezări preistorice ale omului pe teritoriul Euroasiei din epoca paleoliticului (epoca de piatra). Aici, în stratul aşel, alături de uneltele de munca si de resturile de mamifere, a fost descoperit un fragment al maxilarului omului fosil – azîhantrop. Prin cercetarea straturilor din peştera Azîh s-a reuşit sa se urmărească succesiunea epocilor paleoliticului inferior (doşel, şel şi aşel) şi paleoliticului mediu (mustier).
În cele mai adânci straturi din peştera Azîh s-au descoperit cele mai primitive unelte ale muncii confecţionate din piatră de râu, inclusiv foarte mari (gigantoliti), unelte manuale, unelte neşlefuite de găurit, dălţi cu vârf, răzuitoare primitive şi alte unelte din piatră folosite de Azîhantropi in timpul vânatului de animale sălbatice. În perioadele timpurii si medii ale paleoliticului, oamenii trăiau pe teritoriul Azerbaidjanului in grupuri mici care constituiau cea mai veche forma de organizare sociala pe baza căreia se desfăşura munca in colectiv. Principala ocupaţie a acestora era vânătoarea, precum si culegerea fructelor de pădure, fructelor şi rădăcinilor comestibile. Azîhantropii vânau ursul de peştera, cerbul mărinimos, renul gigantic, precum si rinoceri, bizoni si alte animale sălbatice.