Parcul Naţional Serengeti este situat într-o regiune de savană africană din Tanzania de nord, la est de Lacul Victoria şi se întinde până la graniţa din sudul Kenyei. Parcul ocupă o suprafaţă de 30.000 km².
Denumirea de „Serengeti” provine din limba masailor Шаблон:Tra. Ea are în mare parte un relief de şes cu vegetaţie tipică savanelor, spre sud apar coline spre nord în regiunea de câmpie apar crânguri de salcâmi, partea centrală este aproape complet lipsită de arbori. Regiunea Ngorongoro din sud-est este o regiune vulcanică care a devenit din anul 1979 patrimoiniu UNESCO. Muntele cel mai înalt are Шаблон:Alt iar zonele mai joase au Шаблон:Alt. Regiunea Serengeti care înconjoară parcul se întide pe o suprafaţă de 14.763 km² este o regiune renumită ca rezervaţie naturală.
Până în timpurile coloniale în Tanzania n-a fost necesar să se ia măsuri de protecţie a naturii sau a animalelor, deoarece băştinaşii vânau numai strictul necesar şi nu cauzau poluarea mediului înconjurător. Această situaţie se va schimba în secolul XIX a sosirea coloniştilor europeni, care dornici de profit au pornit o vânare intensiv cu arme moderne a animalelor din regiune. Această intervenţie nedorită a omului a dus la dezechilibrul ecologic al regiunii locuite de masai. In anul 1929 Serengeti devine rezervaţie naturală iar în 1951, iar în anul 1951 este declarat parc naţional. In anul 1959 regiunea vulcanică Ngorongoro aflată în sud va separat de Serengeti fiind declarat (Conservation Area- Regiune de protecţie a animalelor sălbatice), regiune în care se va interzice masailor să păşuneze cu animalele.
In parc există peste 1,6 milioane de animale erbivore şi mii de carnivore. Predomină antilopele gnu, zebrele şi bivolul, dintre gazele se pot aminti anilopele Thomson şi Elefant care sunt cunoscute pentru rezistenţa lor la uscăciune şi distanţele mari parcurse pentru căutare de hrană.
Protejarea arealului destinat animalelor sălbatice, a dus la limitarea spaţiilor de păşunat a masailor. Populaţia băştinaşă fiind mutată şi interzicându-se folosirea păşunilor din regiunea parcului. Pentru ameliorarea situaţiei localnicilor s-au luat măsuri de îmbunătăţire a nivelului de trai al locuitorilor de la graniţele parcului. In ultimul timp pentru a fi cointeresaţi băştinaşii în menţinerea parcului, din rândul lor sunt angajaţi îngrijitori şi paznici ai parcului.
