Palatul care are o colecţie preţioasă de obiecte de artă, este amplasat între „Opera de stat Dresda” (Semperoper) şi „Piaţa Poştei” în apropiere fiind teatrul „Staatsschauspiel Dresden”, „Palatul Taschenberg” şi „Piaţa Teatrului”. Denumirea de zwinger (ţarc) au dat-o locuitorii oraşului, o denumire ironică la adresa spaţiului redus şi a zidurilor care înconjurau palatul.
Construcţia în stil baroc a fost realizată în anul 1709. Iniţial, fusese o clădire din lemn, îngrădită, care servea pentru turnire, întreceri ale cavalerilor la mânuirea armelor, un amfiteatru şi alte distracţii pentru curtea regală saxonă. Denumirea de Zwinger rezultă din înghesuiala cauzată de locul strâmt datorat zidurilor de fortificaţie exterioare şi interioare.
Între anii 1710 şi 1719 regele August cel Tare dispune ca constructorul şef al regatului, Matthäus Daniel Pöppelmann, să clădească palatul din piatră (gresie) în forma lui actuală. Pavilonul şi galeriile serveau pe atunci ca „Orangerie” (grădină de citrice). Palatul va fi împodobit cu sculpturile lui Balthasar Permoser.
Intre anii 1847-1854 va fi dechisă pe partea Elbei galeria de picturi realizată de arhitectul Gottfried Semper.
Palatul suferă distrugeri mari în timpul bombardamentelor din 13 februarie 1945 de la sfârşitul celui de al doilea război mondial. Astfel este distrus complet Wallpavillon, Kronentor, Bogengalerien şi Glockenspielpavillon. La Galeria de picturi este distrusă partea de nord, Fântâna nimfelor situată în sud este mai puţin afectată. O placă din palat care avea inscripţia, scrisă de un soldat sovietic, „Clădirea golită, nu s-au găsit mine!” devine foarte cunoscută în Dresda.
Prin efortul locuitorilor oraşului, a început între anii 1945-1946, sub conducerea arhitectului Hubert Georg Ermisch, reclădirea palatului.
Anul 2002 a fost anul celor mai mari inundaţii din ultimele câteva secole, cotele fluviului Elba atingând 9,40 metri, dar prin intervenţia pompierilor, civililor şi a unor subunităţi ale armatei s-a reuşit limitarea pagubelor. Dintr-o greşeală de calcul depozitarea picturilor s-a făcut într-o pivniţă care a fost apoi inundată. Ceea ce a dus la deteriorarea picturilor. In afară de pictura „Blick auf Sophienkirche” (Vedere a Bisericii Sofia), Dresda oferă vizitatorului Palatul Zwinger într-o stare ca înainte de ultimul război mondial.
