Oktoberfest cel mai mare festival din lume dedicat berii, se desfăşoară anual, în oraşul german München.
Ideea a pornit de la un simplu subofiţer din garda naţională bavareză. Acesta a sugerat organizarea unei curse de cai cu ocazia festivităţilor legate de căsătoria dintre prinţul moştenitor Ludwig de Bavaria şi prinţesa Therese von Hildburghausen. Regele Bavariei, Max I. Joseph von Bayern, s-a arătat mai mult decât încântat de această sugestie. La 17 octombrie 1810 avea loc cursa de cai, pe care prinţesa-mireasă a denumit-o Oktoberfest. Ca loc de desfăşurare a fost aleasă o pajişte nefolosită de la marginea oraşului.
La această primă festivitate, băuturile nu au fost servite în locul de desfaşurare a cursei, ci în centrul oraşului. În anul următor, autorităţile au decis reluarea festivalului, de această dată sub patronajul Asociaţiei de Agricultură Bavareză, care a folosit evenimentul în scopuri publicitare, prezentându-şi serviciile paralel cu desfăşurarea evenimentului. În anii ce au urmat, festivalul a fost finanţat de diferite firme private. Din anul 1819, Oktoberfest-ul a intrat sub patronajul edililor oraşului, care şi-au asumat responsabilitatea organizării sale anuale. Cu timpul, conducerea oraşului a permis vânzarea şi consumarea băuturilor alcoolice în perimetrul Oktoberfest-ului. Acest lucru a presupus amplasarea unor mese şi bănci lungi, care în timp s-au înmulţit considerabil. Pe lângă bere, vizitatorii Oktoberfest-ului se puteau distra la popice, dans şi multe altele. La finele secolului, datorită numărului tot mai mare de vizitatori, au fost introduse corturile, fiecare firmă având cort separat. Fiecare festival debutează cu defilarea firmelor participante, reprezentate de căruţe împodobite festiv şi trase de patru cai. Defilarea are ca punct de plecare piaţa centrală a oraşului, Marienplatz. Această defilare a fost iniţial necesară, berăriile fiind nevoie să îşi transporte butoaiele cu bere la marginea oraşului, pe locul destinat festivalului. În anul 1880 curentul electric a adus un plus de farmec festivalului berii, iar în anul 1881 s-a prăjit primul bou, care a fost consumat destul de rapid, apoi, în 1885, au apărut primele meniuri clasice: jumătăţi de pasăre - pui sau raţă - servite de obicei cu tradiţionalul Brezn (covrig) münchenez. Corturile berăriilor au încetat să fie în acelaşi timp şi loc de amuzament, pentru acestea creându-se locuri noi. Prima halbă de bere din stică a fost introdusă în anul 1892, fiind astăzi cel mai căutat suvenir la Oktoberfest.
În anul 1935, cu ocazia aniversării nunţii de argint a cuplului regal bavarez, s-a organizat o paradă de costume populare bavareze. Aceasta a devenit însă tradiţie la Oktoberfest doar din anul 1950. Astăzi, parada de costume populare este una dintre cele mai mari din lume, cu aproximativ 9000 de participanţi. Pe lângă costume germane, se pot admira şi porturi specifice austriece, italiene, elveţiene, poloneze şi chiar norvegiene. La paradă mai participă şi formaţii de muzică populară, asociaţii de vânători, precum şi reprezentanţi ai berăriilor participante.
Tradiţia conform căreia primarul oraşului dă cep primului butoi de bere în prima sâmbătă la ora 12, declarând astfel deschis festivalul, a fost inaugurată relativ târziu, în anul 1950. Această ceremonie este deosebit de importantă, înainte de acest moment consumarea alcoolului în perimetrul Oktoberfest-ului nefiind permisă. Cortul în care se desfăşoara ceremonia este în fiecare an altul, pentru a da ocazie fiecărei firme sa beneficieze de primul aflux de vizitatori. Oktoberfest-ul este vizitat de atât de multe naţionalităţi încât a incetat să mai fie un festival regional şi s-a transformat într-unul internaţional. Unele naţionalităţi sunt atât de fidele Oktoberfest-ului încât au primit şi spaţiu privilegiat: al doilea week-end este dedicat italienilor, a căror prezenţă numeroasă şi gălăgioasă la Oktoberfest este constantă. Străzile München-ului şi locurile de camping sunt, chiar dinante de începerea festivalului, populate până la refuz de rulote albe, cu numere de Italia.
Locul ales iniţial de regele Bavariei a rămas consacrat acestui festival până în zilele noastre când, evident, este situat central, în apropierea celui mai mare nod de cale ferată din München - Hauptbahnhof (Gara centrală). Oktoberfest-ul este denumit, mai ales de către bavarezi, Wies'n ("pajişte" în dialect bavarez), datorită pajiştii pe care se organizează. Oktoberfest nu este singurul festival ce se organizează în acest perimetru: de-a lungul anului, Theresienwiese (acesta este numele oficial al terenului) găzduieşte festivale cu diferite tematici, anuale sau doar ocazionale. Suprafaţa destinată festivalului berii este de 31 ha, din totalul de 42 ha pe care îl măsoară Theresienwiese.
Oktoberfest nu a fost la origine o manifestare singulară: septembrie era în mod tradiţional luna festivalurilor berii şi aceasta nu doar datorită nevoii oamenilor de a petrece. O lege germană din anul 1539 stipula faptul ca berea nu putea fi produsă decât între 29 septembrie şi 23 aprilie, deoarece pe perioada verii riscurile unor incendii în timpul prelucrării berii erau mult mai mari. Neavând condiţiile de depozitare pe care le au astăzi, producătorii trebuiau să vândă toată berea din anul respectiv înainte de a putea începe producerea uneia noi. De aici şi multitudinea de festivaluri la care berea se găsea din belşug.
Oktoberfest-ul începe în jurul datei de 20 septembrie şi se termină în prima duminică din octombrie; excepţie de la această regulă se face doar în anii în care prima duminică din octombrie cade pe 1 sau 2. În acest caz, festivalul se prelungeşte până la data de 3 octombrie, Ziua Unificării Germane. Dar de ce i se spune Oktoberfest când el se desfăşoară, cu excepţia ultimelor 2-3 zile, în luna septembrie? Ei bine, numele, pe care prinţesa-mireasă l-a ales foarte inspirat, se leagă de perioada în care a avut loc festivalul prima dată: 12-17 octombrie 1810. Această tradiţie a fost modificată din anul 1872, când s-a hotărit că în luna octombrie vremea era prea rece pentru un astfel de eveniment desfăşurat în aer liber. Numele, deja consacrat, nu i-a fost însă schimbat, de unde şi necesitatea extinderii acestuia până în primele zile ale lunii octombrie.
Oktoberfest-ul nu este sărbătorit doar în München. Hannovra se laudă cu cel mai mare Oktoberfest din nordul Germaniei, iar în oraşe precum Stuttgart, Bad Hersfeld, Eisleben sau Hildburghausen se organizează festivaluri de toamnă similare. Festivalul bavarez şi-a exins popularitatea şi pe alte continente. Există astfel la ora actuală festivaluri cu acelaşi nume în SUA, Canada, Brazilia, China, Australia, Thailanda etc. Cel din SUA se sărbătoreşte în Cincinnati, Ohio, unde emigranţii germani au jucat un rol decisiv în dezvoltarea economică a oraşului încă din anii 1800. Primul festival a avut loc în anul 1976. În anul 1994 festivalul a fost vizitat chiar de prinţul moştenitor al Bavariei şi tot atunci a fost stabilit recordul pentru cel mai lung şir de dansatori în Chicken Dance, consemnat chiar şi în Guinnes Book of Records (Cartea Mondială a Recordurilor). Festivalul atrage anual 500.000 de vizitatori iar organizatorii susţin că este cel mai mare Oktoberfest din America de Nord. În Canada, festivalul are loc în localitatea Kitchener, unde comunitatea de emigranţi de origine germană au hotărât, în 1969, organizarea unui festival care să le amintească de casă. În timp, s-au adăugat note distincte, canadiene, precum parada organizată cu ocazia Thanksgiving-ului, care este, conform locuitorilor, cea mai mare din Canada. Tot conform acestora, Oktoberfest-ul din Kitchener este cel mai mare din America de Nord. În Australia, Oktoberfest-ul are loc în localitatea Fairfield şi atrage anual aproximativ 30.000 de vizitatori. Motto-ul festivalului este „live and let live; eat and drink well” (trăieşte şi lasă şi pe alţii să o facă; mănâncă şi bea bine).
Aceasta este varianta germană a românescului "Noroc!", urare de bine ce se rosteşte atunci când se ciocnesc două halbe de bere la Oktoberfest. Această halbă, cu forma ei inconfundabilă, are o tradiţie destul de veche în Bayern şi este un simbol netăgăduit al festivalului. Pe tot parcursul acestuia, atât în perimetrul festivalului cât şi în întreg oraşul, inclusiv pe mijloacele de transport în comun, se pot vedea grupuri de vizitatori în mâna cărora atârna un Bierkrug (halbă de bere) golit de conţinut. Iniţial, halba de bere de la Oktoberfest era din piatră sau porţelan, materiale din care se construiau toate halbele de bere, unele din ele fiind chiar obiecte de colecţie, cu capace de zinc sau de argint încrustat. Pentru Oktoberfest, halbele de piatră sau porţelan s-au dovedit însă, în condiţiile date, prea scumpe şi prea fragile. Cele de sticlă sunt mult mai uşor de produs, mai ieftine şi mai uşor de întreţinut. Halbele de porţelan şi piatră se mai produc şi astăzi, cu variante speciale pentru Oktoberfest. Acestea sunt căutate în special de către colecţionari sau vânători de suveniruri. Modalităţile de achiziţionare a halbelor variază de la vizitator la vizitator: unii preferă să plătească preţul - destul de accesibil - al halbelor de sticlă sau porţelan care le-au atras atenţia, alţii încearcă să le păstreze pe cele în care au consumat bere în perimetrul festivalului. Aceştia din urmă sunt clienţii preferaţi ai organelor de ordine.
La Oktoberfest se bea bere, râuri de bere servită la halbe de un litru. Pe lângă această activitate, la Oktoberfest se poate şi mânca: jumătăţile de zburătoare se perpelesc în văzul lumii, cârnaţii şi fripturile îşi aşteaptă alineate cumpărătorii. Pentru cei care, dintr-un motiv sau altul, preferă carnea albă, există o firmă cu tradiţie ce comercializează, într-un cort situat chiar lângă intrarea principală, peşte prăjit la proţap, numit de bavarezi Stekerlfisch (peşte înfipt). În principal se folosesc păstrăvi pescuiţi, special pentru festival, din cel mai mare lac bavarez, Chiemsee. Peştele se curăţă, se sărează, se codimentează şi se înfige într-un băţ pe care se va prăji, uns din timp în timp cu unt, deasupra unui foc din cărbune, de-a lungul a 15 m de gril în aer liber. Acelora dintre vizitatori care doresc să îşi încheie itinerariul culinar cu ceva dulce li se oferă cu dărnicie fructe trase în ciocolată, îngheţată, ciocolată şi bomboane, precum şi munţi de turtă dulce, foarte populară în Bayern. Dintre specialităţile de turtă dulce, tradiţionala inimă de diferite mărimi, ornată cu inscripţii din zahăr multicolor, este cea mai cunoscută şi cea mai cautată. Vizitatorii se plimbă de colo-colo purtând pe piept inimioare pe care se pot citi tot felul de mesaje, de la „te iubesc” până la „hai să ne întâlnim la anu'”. Festivalul este şi un parc de distracţii pentru toate vârstele şi gusturile, cu maşinuţe şi ponei, tunelul groazei şi tras cu arcul la ţintă. La începuturi, când nu exista curent electric, vizitatorii se distrau altfel, de exemplu urcându-se pe stâlpi deosebit de înalţi şi alunecoşi, în vârful cărora îi aşteptau diferite premii. Norocoşii care reuşeau să se cocoaţe până în vârf erau liberi să îşi aleagă unul din premii. Unul dintre cele mai populare atracţii o constituie, din anul 1932, Riesenrad-ul ("Roata imensă"), o invenţie rusească ce urcă vizitatorii la o înălţime de 50 de m, oferind o panoramă deosebit de frumoasă a oraşului. În zilele senine se vă chiar şi Alpii.
Existenţa festivalului a depins de-a lungul timpului, ca orice altă manifestare de acest gen, de situaţia politică şi economică a Bayern-ului. Astfel, în 1813, la doar patru ani de la încetăţenirea sa ca festival anual, acesta a fost anulat datorită războiului cu Franţa lui Napoleon. În 1854 şi respectiv în 1873, bavarezii sunt prea ocupaţi cu epidemiile de holeră pentru a organiza Oktoberfest-ul. În 1866 Bayern-ul participă la război de partea Austro-Ungariei şi deşi pacea a fost declarată la 23 august, festivalul a fost totuşi anulat. În timpul celor două războaie mondiale festivalul nu a avut loc în nici un an, şi chiar şi după terminarea acestora a fost organizat doar ca mic „festival de toamnă”. În timpul inflaţiei, 1923-1924, festivalul este din nou anulat, din motive economice evidente.
Unul dintre cele mai sumbre momente din istoria Oktoberfest-ului îl constituie data de 26 septembrie 1980, când a avut loc un atentat cu bombă soldat cu moartea a 13 şi rănirea a peste 200 de persoane. Ancheta a concluzionat că acesta a fost actul unei singure persoane: un anume Gundolf Köhler, extremist de dreapta, decedat în atentat. Există voci care susţin că atentatul ar fi fost pus la cale de către o organizaţie de extremă dreaptă şi că rezultatul abrupt al anchetei a fost influenţat de aripa dreaptă a eşicherului politic german.
