Gravată în piatră pe faţa sudică a bisericii Trei Ierarhi , inscripţia votivă ne lasă să citim: "...am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinţi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur şi a fost sfinţită în luna mai, ziua a şasea, a anului 7147 (1639) de mitropolitul Varlaam...". Dintr-o dată hramul folosit situează edificiul într-o lume care a fost aceea a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, apărători ai dogmelor niceene, aureolaţi de cunoştere şi renumiţi pentru zelul lor. Dacă atunci, în acel frământat al IV-lea secol creştin, cei trei teologi luptaseră pentru a salva unitatea bisericii, iată cum constructorii bisericii ce le poartă numele au reuşit douăsprezece secole şi jumătate mai târziu să contopească numeroase influenţe din lumi distincte într-un singur monument, legat structural tradiţiei locului. Spaţiul ecleziastic astfel constituit şi-a câştigat un loc de prim rang în arta românească, în istoria poporului, a ţării şi în Biserica Ortodoxă. El reuşeşte să ilustreze o perioadă istorică semnificativă cu confluenţe benefice şi este reprezentativă pentru spiritul creator al unei societăţi care, prin realizările ei artistice, e unică.
|
50px
|
Acest articol sau această
secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
Categorie:Articole cu suport bibliografic necorespunzător
|
40px
|
Acest articol are nevoie de
ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul „modifică pagina”. |
Gravată în piatră pe faţa sudică a bisericii Trei Ierarhi <ref>Ierarh (gr. hieros = sacru, arhos = şef): reprezentant al inaltului cler crestin (episcop, mitropolit etc); Arhiereu.</ref>, inscripţia votivă ne lasă să citim: "...am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinţi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur şi a fost sfinţită în luna mai, ziua a şasea, a anului 7147 (1639) de mitropolitul Varlaam...". Dintr-o dată hramul folosit situează edificiul într-o lume care a fost aceea a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, apărători ai dogmelor niceene, aureolaţi de cunoştere şi renumiţi pentru zelul lor. Dacă atunci, în acel frământat al IV-lea secol creştin, cei trei teologi luptaseră pentru a salva unitatea bisericii, iată cum constructorii bisericii ce le poartă numele au reuşit douăsprezece secole şi jumătate mai târziu să contopească numeroase influenţe din lumi distincte într-un singur monument, legat structural tradiţiei locului. Spaţiul ecleziastic astfel constituit şi-a câştigat un loc de prim rang în arta românească, în istoria poporului, a ţării şi în Biserica Ortodoxă. El reuşeşte să ilustreze o perioadă istorică semnificativă cu confluenţe benefice şi este reprezentativă pentru spiritul creator al unei societăţi care, prin realizările ei artistice, e unică.
Ctitorul acestui monument singular, construit între anii 1637-1639, este credinciosul domn al Moldovei Vasile Lupu, una din figurile cele mai importante ale istoriei române, apărător recunoscut al Bisericii Ortodoxe. În timpul primilor ani ai domniei sale, când Patriarhia de la Constantinopole se găsea într-o situaţie critică - strivită de datorii, dominată de intrigi şi lovită de dezordini -, Vasile Lupu intervine şi încearcă să restabilească lucrurile; deasemenea mai târziu el va achita datoriile Sfântului Mormânt şi pe cele ale mânăstirilor de pe Muntele Athos şi va face numeroase donaţii ca iniţiator al unor opere de cult şi caritate creştin-ortodoxe în Polonia, Bulgaria şi Grecia.
Remarcabilă mărturie a măreţiei domnului, biserica Trei Ierarhi se ridică în inima Iaşului, pe actualul Bulevard Ştefan cel Mare şi Sfânt, înconjurată încă de la început de bisericile Sfântul Nicolae, Sfântul Sava, Golia şi Barnovski, cărora li s-au adăugat succesiv alte monumente religioase şi laice, atrase - am putea spune - de centrul tradiţional, de locul pe care istoria l-a înnobilat.
Impresionantă, făcută parcă pentru 'a lăsa uimit' sufletul contemporanilor, construcţia răspunde dorinţei de fast a ctitorului său despre care Nicolae Iorga spunea că "încă de a doua zi după urcarea pe tron şi-a luat numele de Vasile şi a pătruns în visul bizantin". Şi, într-adevăr, biserica Trei Ierarhi din Iaşi reflectă aspiraţia spre această lume minunată a Bizanţului, combinând structuri şi forme tradiţionale cu materiale preţioase şi o decoraţie fastuoasă.
După cum rezultă şi din studiul alcătuit de G. Balş, monumentul respectă în linii mari planul bisericilor moldoveneşti din secolul al XVI-lea - un plan triconc influenţat de biserica din Galata, având totuşi o turlă suplimentară deasupra pronaosului. Bolta, respectând ingeniosul sistem moldovenesc de construcţie al bolţilor, cuprinde două registre suprapuse de patru şi respectiv opt arce de boltă dispuse oblic şi care, împreună cu pandantivele de deasupra lor, reuşesc să reducă diametrul clopotniţei. În exterior, pe faţade, aranjarea elementelor decorative ne aminteşte de biserica mânăstirii Dragomirna (Moldova 1606-1609) şi împărţirea paramentului cu ajutorul unei centuri întâlnită la mănăstirile din Muntenia. Influenţa goticului transilvan este vizibilă în multe locuri: la contraforturi, la armătura de piatră a ferestrelor, la profilul uşilor, chenarele cu baghete şi arce în acoladă. Ceea ce imprimă edificiului un caracter particular şi o aşează între cele mai originale creaţii ale artei moldoveneşti, este contrastul armonios dintre formele arhitecturale bine reliefate şi proporţionate, şi decoraţiile sculptate care îmbracă precum o dantelă toată suprafaţa celor patru faţade, inclusiv contraforturile şi arnivoltele de pe laturi şi de la baza clopotniţelor". Ornamentaţiile sunt din cele mai variate: nişe adânci cu arcade fasciculate conform modelelor orientale, colonete ca ale bisericilor ruseşti, vase persane din care se ridică ramuri înflorite, motive geometrice întâlnite şi în Georgia şi Armenia, paramentul împărţit de o centură în formă de sfoară răsucită încadrată de două benzi de marmură decorate în stil renascentist sau baroc. Toate acestea se aranjază într-o unitate careia lumina pare să-i dea viaţă. În plus subliniată printr-o colorare lazurit pusă în evidenţă prin aurire, această decoraţie contribuie din plin la celebritatea pe care biserica Trei Ierarhi şi-a câştigat-o încă de la construcţia sa. Pictura a fost realizată de cei mai vestiţi meşteri; Sidov Pospeev, Iacob Gavrilov, împreună cu pictorii moldoveni Nicolae Zugravul cel bătrân şi Ştefan. Paul de Alep, arhidiacon al Antiohiei care l-a însoţit pe patriarhul Macarie în călătoria acestuia prin Principatele Române, în secolul al XVI-lea, după ce a examinat cu mare atenţie edificiul, şi-a exprimat întregul său entuziasm în cartea sa "Călătorii" scrisă în arabă şi publicată la Bucureşti în 1900, în traducere românească.
În biserică au fost aduse în iunie 1641, moaştele Sfintei Parascheva, trimise de patriarhia şi sinodul de la Constantinopol în semn de recunoştinţă pentru acţiunile şi donaţiile generoase ale domnitorului Vasile Lupu. Racla cu cinstitele moaşte a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci; Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului, şi Teofan al Paleopatrei. Ajungâd la Galaţi, apoi la Iaşi, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi credincioşi. În ziua de 13 iunie 1641, moaştele au fost aşezate în biserica mânăstirii Sfinţii Trei Ierarhi. Moaştele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi după sfinţirea acesteia la 23 aprilie 1887.
Jefuitâ şi arsă de navălitori din Est (1650) şi din Nord (1686), zguduită de cutremure (1711, 1781, 1795, 1802, ) biserica va fi restaurată între anii 1882 - 1887 (arhitectura) iar pictura şi amenajarea interiorului a durat pâna în anul 1898, resfinţirea lăcaşului făcându-se în anul 1904. Alături de ctitori, la Trei Ierarhi îşi dorm somnul de veci cărturarul voievod pribeag Dimitrie Cantemir (1710-1711) şi primul domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).
În curtea bisericii a fost construită o mănăstire din care azi se mai poate vedea clădirea cu sala gotică, vechea 'Schola Basiliana', mărturie a bogăţiei vieţii culturale din acea epocă. Tipografia ce a fost instalată aici, a cărei presă tipografică era adusă de la Kiev datorită ajutorului mitropolitului Mitropolitul Petre Movilă, a fost condusă de stareţul mânăstirii şi director al şcolii nou deschise, călugărul Sofronie. Aici a apărut prima lucrare tipărită (în greacă) din Moldova şi, anul următor, celebra Cazania a mitropolitului Varlaam.
Sinodul interortodox de la Iaşi din 1642 care a adoptat celebra Marturisire de credinţă ortodoxă şi anul 1645 când a fost uns patriarhul Paisie al Ierusalimului fost stareţ la Mânăstirea Galata. În ianuarie 1993, lucrările simpozionului desfăşurat la Iaşi sub egida Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO, primăria oraşului Iaşi, consiliul local şi Mitropolia Moldovei şi a Bucovinei au scos la iveală rezultatele a numeroase studii specializate privind starea şi nevoile construcţiei precum şi interesul manifestat de autorităţi pentru conservarea şi punerea în valoare a edificiului. Din 1997, în incinta mânăstirii a fost dezvelit bustul lui Mihai Eminescu care a locuit o vreme aici.După ce a funcţionat pentru o lungă perioadă de timp exclusiv ca biserică, în anul 1991 mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi a fost reînfiinţată.
Cu ocazia lucrărilor de restaurare datorate arhitectului André Lecomte du Nouy în anii 1882-1890, biserica Trei Ierarhi şi-a văzut distrusă pictura interioară originală. Anumite intervenţii controversate au marcat atunci o etapă caracteristică în procesul restaurărilor în România, animata de acţiuni şi dezbateri publice, de o lupta de opinii între intelectualii epocii şi mediile oficiale, care au condus în final la afirmarea câtorva principii corecte privind protecţia şi restaurarea monumentelor istorice. Fără a putea fi totuşi egalată, principala ctitorie a lui Vasile Lupu a fost folosită ca sursă de inspiraţie pentru construcţia şi decorarea bisericii din marele ansamblu arhitectural al mănăstirii de la Cetăţuia (1669-1672) în imediata apropiere a Iaşului precum şi a bisericii mănăstireşti de la Putna. Azi, biserica Trei Ierarhi are mai bine de 350 de ani. Ea reprezintă un monument inconfundabil, care păstrează toată puterea tradiţiei. Patina timpului care estompează azi strălucirea decoraţiei de altădată îi împrumută în schimb sobrietatea vârstei. Linia sveltă a siluetei sale şi ornamentele dispuse în rânduri orizontale animă întreaga biserică. Dacă, după cum Anton Dumitru o aminteşte în a sa "Carte a întîlnirilor admirabile", Paideuma reprezintă în greacă 'cel care este cult', dar înseamnă şi 'locul unde se învaţă', 'locul unde se întâmplă ceva', atunci, un astfel de loc este cel de la Trei Ierarhi din Iaşi deoarece el arată din plin în ce măsură se pot combina şi coexista influenţe provenind din culturi atât de variate cu condiţia ca ele să găsească o înţelegere perfectă, într-o ambianţă de sărbătoare, alături de o gazdă primitoare.
Nicolae Iorga- Istoria Bisericii Româneşti
Cronica Română - 12 oct 2007
Categorie:Mănăstiri în România Categorie:Biserici din Iaşi
en:Trei Ierarhi Monastery hu:Trei Ierarhi-templom
<a href='http://ro.wikipedia.org/wiki/Mănăstirea
Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi' target='_blank' rel='nofollow'
style='font-size: 90%'>Text of this article is based on
Wikipedia article «Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din
Iaşi»</a>
| Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi | |
|
250px |
|
| Profilul mănăstirii | |
|---|---|
| Confesiune: | ortodoxă |
| Hram: | Sfinţii Trei Ierarhi, 30 ianuarie |
| Ctitor: | Vasile Lupu |
| Tip: | călugări |
| Datele mănăstirii | |
| Datare: | 1635 |
| Ţara: | România |
| Localizare: | Iaşi |
