Leptis Magna (în Шаблон:Ar), cunoscut şi sub denumirile Lectis Magna (scris uneori Lepcis Magna), Lpqy sau Neapolis, a fost un oraş proeminent al Imperiului Roman. Ruinele sale sunt localizate la Al Khums, Libia, la 130 km est de capitala Tripoli, pe coasta unde Wadi Lebda iese la mare. Acest sit reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase şi bine conservate ruine romane din zona mediteraneană.
Se pare ca orasul a fost fondat de colonistii fenicieni undeva in jurul anului 1100 I.Hr., desi nu a fost cunoscut pana cand Cartagina a devenit o putere dominanta din bazinul Marii Mediterane in secolul al 4-lea I. Hr. In mod official a ramas in protectoratul Cartaginei pana la sfarsitul celui de-al treilea razboi punic in 146 I.Hr. ai apoi a devenit parte a Republicii Romane, desi incepand cu anul 200 I.Hr., era un oras independent din toate punctele de vedere.
Leptis Magna a ramas astfel pana in timpul domniei imparatului roman Tiberius, cand orasul si imprejurimile au fost official incorporate in imperiu ca parte a provinciei Africa. In curand a devenit unul din orasele principale ale provinciei Africa si un major ounct commercial.
Leptis a obtinut un renume important incepand cu 193, cand urmasul Lucius Septimius Severus a devenit imparat. El s-a ocupat in mod special de orasul sau natal fata de celelalte orase din provincie, iar cladirile si imbunatatirile pe care i le-a adus au facut din Leptis Magna al treilea cel mai important oras din Africa, concurand Cartagina si Alexandria. In 205, el si familia regala au vizitat orasul si au fost primiti cu mari onoruri.
Reformele lui Severus au vizat construirea unui nou forum impresionant si refacerea docurilor. Portul natural avea o tendinta de a se scufunda, iar reformele lui Severus doar au inrautatit acest lucru si pontoanele estice sunt extreme de bine pastrate, din moment ce erau foarte rar folosite.
Leptis s-a supra-extins in acea perioada. In timpul Crizei Secolului al Treilea, cand comertul a scazut considerabil, la fel si importanta lui Leptis Magna, iar pe la mijlocul secolului al patrulea, mari suprafete din oras au fost abandonate. Ammianus Marcellinus ajunge la constata agravarea crizei, datorita unui guvernator roman corupt numit Romanus, in urma unui raid tribal care cerea taxa pentru a proteja orasul. Orasul distrus nu a putut plati si s-a plans imparatului Valentinian. Romanus i-a mituit pe judecatori si a aranjat ca mesagerii leptani sa fie pedepsiti pentru aducerea de false acuzatii. S-a bucurat de o mica renastere incepand din timpul domniei imparatului Theodosius I.
In 439, Leptis Magna si restul oraselor din Tripolitania au cazut sub dominatia Vandalilor cand regele lor, Gaiseric, a cucerit Cartagina de la romani si a facut-o capitala. Din nefericire pentru viitorul lui Leptis Magna, Gaiseric a ordonat demolarea zidurilor cetatii asa incat sa ii impiedice pe locuitorii sai sa se revolte impotriva conducerii vandale.
Locuitorii si vandalii au platit ambii un pret mare pentru aceasta in 523 cand un grup de calareti barbari au invadat orasul.
Belisatius a recucerit Leptus Magna in numele Romei zece ani mai tarziu, si, in 534, a distrus regatul vandalilor. Leptis a devenit capitala provinciala a Imperiului Roman de Est ( vezi Imperiul Bizantin ) dar niciodata nu si-a revenit din distrugerile provocate de popoarele barbare. A fost locul unui masacru al concucatorilor barbari, de catre autoritatile romane in 543. In momentul cuceririi arabe a Tripolitaniei in anii 650, orasul era abandonat, cu exceptia unei garnizoane bizantine.
