Muntele Fuji (în japoneză 富士山 Fuji-san Шаблон:AFI) este un vulcan situat în partea centrală a insulei principale din arhipelagul Japoniei (insula Honshu), în nordul peninsulei Izu şi la vest de Tokio. Aflat la graniţa dintre prefecturile Shizuoka şi Yamanashi, este înconjurat de o zonă deluroasă şi iese în evidenţă prin înaltime (3.776 m), fiind muntele cel mai înalt din Japonia, dar şi prin frumoasa lui formă conică, simetrică. Din orice unghi ar fi privit, muntele Fuji oferă o înfăţişare aproape neschimbată.
Шаблон:Peisaj Vârful muntelui se găseşte la coordonatele 35°21'35" N, 138°44'02" E.
În trecut muntele Fuji mai era cunoscut în Japonia şi sub numele Fuji-yama, denumire care în prezent nu mai este folosită decât în afara ţării. Trebuie precizat că partea -san din nume înseamnă munte şi nu are nimic de a face cu titlul san folosit pentru persoane (însemnând domnul, doamna).
Prima escaladare cunoscută este cea a unui călugăr anonim din anul 663.
Ultima erupţie a vulcanului Fuji a avut loc în decembrie 1707 şi a durat până în ianuarie 1708, cenuşa şi fumul ajungând până la Tokio (numit Edo la aceea vreme).
Vulcanul Fuji, având un crater secundar cu un diametru de 600 metri şi conţinând trei focare: Komitake, Ko-Fuji şi Shin-Fuji, se găseşte situat pe linia de fractură cunoscută sub denumirea de Cercul de foc al Pacificului , la limita dintre trei plăci tectonice: placa euro-asiatică, placa Ohotsk şi placa Filipinelor. Este considerat ca un vulcan activ cu o probabilitate redusă de erupţie.
Cercetătorii vulcanologi şi geologi consideră că vulcanul a trecut prin patru faze în evoluţia sa:
Din acelaşi motiv accesul pe munte era interzis femeilor până în perioada "Meiji"
O deosebită panoramă fiind răsăritul soarelui peste Oceanul Pacific văzut de pe munte, pentru aceasta mulţi turişti înoptează pe munte în corturi.
Prima reprezentare grafică a muntelui datează din secolul al XI-lea fiind renumita operă de artă "Katsushika Hokusai" cu 36 de tablouri .
