Cetatea din Praga (în cehă Pražský hrad, în germană Prager Burg) este un complex fortificat de clădiri din Praga (Republica Cehă), ce datează din secolul al IX-lea. Castelul a fost un sediu al puterii, aici aflându-se reședința regilor Boemiei, împăraților Sfântul Imperiu Roman și președinților Cehoslovaciei, iar în prezent se află reședința oficială a președintelui Republicii Cehe. Bijuteriile Coroanei Boemiei sunt păstrate într-o cameră ascunsă din interiorul cetății.
Ansamblul cetății este alcătuit din mai multe ziduri de incintă,
castele, curți interioare ș.a.m.d., toate grupate în jurul
Catedralei Sf. Vitus, fosta necropolă regală și imperială.
Potrivit Guinness Book of Records, Cetatea din Praga este cea
mai vastă incintă fortificată veche din lume, ocupând o suprafață
de aproape 70.000 m2, cu o lungime de aproximativ 570 de metri și o
lățime medie de aproximativ 130 de metri.
Istoric
Istoria cetății din Praga începe în anul 870, odată cu
construcția primei clădiri cu pereți, Biserica Sfintei Fecioare
Maria. Bazilica Sf. Gheorghe și
Bazilica Sf. Vitus au fost fondate sub domnia ducelui Vratislau
al Boemiei și al fiului său, Sfântul Venceslau, în prima jumătate a
secolului al X-lea.
Prima mănăstire din Boemia a fost construită în incinta cetății,
lângă biserica Sf. Gheorghe. Un palat romanic a fost ridicat aici
în cursul secolului al XII-lea. În secolul al XIV-lea, sub domnia
lui Carol al IV-lea, palatul regal a fost reconstruit în stil gotic
și fortificațiile cetății au fost întărite. În locul rotondei și a
bazilicii Sf. Vitus a început construirea unei biserici monumentale
în stil gotic, care a fost finalizată aproape șase secole mai
târziu.
În timpul Războaielor Husite și a deceniilor ce au urmat nu s-a
locuit în cetate. În anul 1485, regele Ladislau al II-lea Jagello a
început să reconstruiască castelul. Palatului Regal i-a fost
adăugată masiva Sală Vladislav (construită de Benedikt Rejt). Noi
turnuri de apărare au fost construite, de asemenea, pe partea de
nord a castelului.
Un incendiu devastator din 1541 a distrus o mare parte a
castelului. Sub domnia Habsburgilor au fost adăugate clădiri noi în
stil renascentist. Împăratul Ferdinand I a construit Palatul
Belvedere ca un palat de vară pentru soția lui, Anne. Rudolf al
II-lea a folosit Castelul Praga ca reședință imperială principală.
El a ctitorit aripa de nord a palatului, cu Sala spaniolă, în care
au fost expuse colecții prețioase de artă.
Cea de-a doua defenestrație de la Praga din 1618 a dat naștere
Revoltei Boeme. În timpul războaielor ulterioare, castelul a fost
deteriorat și dărăpănat. Multe lucrări din colecția lui Rudolf al
II-lea au fost furate de suedezi în anul 1648, în timpul Bătăliei
de la Praga (1648), care a reprezentat actul final al Războiului de
Treizeci de Ani.
Ultima reconstrucție majoră a castelului a fost realizată de
către împărăteasa Maria Terezia în cea de-a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea. După abdicarea sa din 1848 și urcarea pe
tron a nepotului său, Franz Joseph, fostul împărat Ferdinand I și-a
stabilit reședința în Castelul din Praga.
În 1918, castelul a devenit reședința oficială a președintelui
noii Republici Cehoslovace, Tomáš Garrigue Masaryk. Noul Palat
Regal și grădinile au fost renovate de către arhitectul sloven Jože
Plečnik. În această perioadă,
Catedrala Sf. Vitus a fost finalizată (pe 28 septembrie 1929).
Lucrările de renovare au continuat în 1936, fiind coordonate de
Pavel Janák, succesorul lui Plečnik.
La 15 martie 1939, la scurt timp după ce regimul nazist l-a
forțat pe fostul președinte cehoslovac Emil Hácha (care a suferit
un atac de cord în timpul negocierilor) să-și cedeze țara celui
de-al Treilea Reich, Adolf Hitler a petrecut o noapte în Castelul
din Praga, „supraveghind cu mândrie noua sa posesiune”. În perioada
ocupației naziste a Cehoslovaciei din cel de-al Doilea Război
Mondial, Cetatea din Praga a devenit reședința principală a lui
Reinhard Heydrich, „Protectorul Reich-ului German pentru Boemia și
Moravia”. S-a spus că el și-a așezat pe cap coroana Boemiei;
vechile legende susțin că unui uzurpator care își va pune coroana
pe cap îi este sortit să moară în mai puțin de un an. La mai puțin
de un an după ce a preluat puterea, pe 27 mai 1942, Heydrich a fost
atacat de soldați cehi și slovaci antrenați de britanici pe drumul
său spre castel și a murit din cauza rănilor (care s-au infectat) o
săptămână mai târziu.
După cel de-al
Doilea Război Mondial
După eliberarea Cehoslovaciei, Castelul a găzduit birourile
guvernului comunist cehoslovac. În timpul Revoluției de Catifea,
Alexander Dubček, conducător al Partidului Comunist Cehoslovac în
timpul Primăverii de la Praga, a apărut într-un balcon cu vedere la
Piața Venceslau pentru a auzi mulțimea de protestatari scandând
„Dubček la Castel!”, împingându-l să se deplaseze la castel pentru
a prelua postul de președinte al țării. El a îmbrățișat mulțimea ca
un simbol al libertății democratice.
Perioada postcomunistă și după destrămarea
Cehoslovaciei
După separarea Cehoslovaciei în Republica Cehă și Slovacia,
castelul a devenit reședința președintelui noii Republici Cehe.
Similar cu ceea ce a făcut Masaryk cu Plečnik, președintele Václav
Havel i-a comandat arhitectului Bořek Šípek să realizeze lucrările
necesare de restaurare și de modernizare a castelului din Praga,
modificând în special aspectul galeriei de picturi a
castelului.
Stiluri
arhitecturale ale Cetății din Praga
Clădirile din cetate reprezintă aproape fiecare stil
arhitectural din ultimul mileniu. Cetatea Pragăi include
Catedrala Sf. Vitus (în stil gotic), Bazilica Sf. Gheorghe (în
stil romanic), o mănăstire și mai multe palate, grădini și turnuri
de apărare. Majoritatea spațiilor interioare ale castelului sunt
deschise turiștilor. În prezent, castelul adăpostește mai multe
muzee, inclusiv colecția Galeriei Naționale de artă barocă și manieristă, o
expoziție de istorie cehă, Muzeul jucăriilor și o galerie de
imagini vechi ale Castelulului din Praga, bazată pe colecția
împăratului Rudolf al II-lea. Festivalul de vară dedicat lui
Shakespeare are loc cu regularitate în curtea interioară a
Palatului Pârcălabului.
În interiorul curții a treia se găsește Statuia Sf. Gheorghe,
realizată în anul 1373 de către doi meșteri din Cluj, la comanda
împăratului Carol al IV-lea. Monumentul este prima statuie ecvestră
de for public realizată din bronz în perioada medievală.
Cartierul din jurul Cetății Pragăi este denumit Hradčany.
Biserici
- Katedrála svatého Víta, Václava a Vojtěcha (Catedrala
Sf. Vitus)
- Bazilika svatého Jiří (Bazilica Sf. Gheorghe) și Klášter
svatého Jiří (Mănăstirea Sf. Gheorghe), este cea mai veche clădire
bisericească ce a supraviețuit în Cetatea Pragăi.
- Chrám Všech svatých (Biserica Tuturor Sfinților)
- Kaple svatého Kříže (Capela Sf. Cruce)
Palate
- Starý královský palác (Vechiul palat regal)
- Letohrádek královny Anny (Palatul de vară regal sau Palatul
Belvedere)
- Lobkovický palác (Palatul Lobkowicz, care nu trebuie să fie
confundat cu clădirea în care se află Ambasada Germaniei din Praga,
în cartierul Malá Strana)
- Nový královský palác (Noul palat regal)
Săli
- Sloupová síň (Sala Coloanelor)
- Španělský sál (Sala Spaniolă), Rudolfova galerie (Galeria lui
Rudolf) și Rothmayerův sál (Sala Rothmayer)
- Vladislavský sál (Sala Vladislav)
Alte
clădiri
- Daliborka (Turnul Dalibor)
- Prašná věž or Mihulka (Turnul Pulberăriei sau Mihulka)
- Zlatá ulička (Strada de
aur)
- Purkrabství (Casa pârcălabului)
- Míčovna (Sala de joc cu mingea)
- Jízdárna Pražského hradu (Școala de Călărie)
- Staré proboštství (Vechea reședință a rectorului)
- Mockerovy domy (Noua reședință a rectorului)
Grădini
- Královská zahrada (Grădina Regală)
- Zahrada Na terase Jízdárny (Grădina cu terasă a Școlii de
călărie)
- Zahrada Na Baště (Grădina de pe bastion)
- Jižní zahrady (Grădinile de sud)
- Rajská zahrada (Grădina paradisului)
- Zahrada Na Valech (Grădina de pe metereze)
- Hartigovská zahrada (Grădina Hartig)
- Jelení příkop (Șanțul cerbului)
În
cultura populară
Cetatea Pragăi este locul unde are loc acțiunea nivelului doi al
jocului video Indiana Jones and the Emperor's Tomb.
El este menționat, de asemenea, în jocul video Assassin's
Creed IV Black Flag ca un fișier ascuns găsit într-un computer
spart de hackeri la Abstergo Entertainment.
Bibliografie
- Fischer, Klaus. Nazi Germany: A New History. New York:
Continuum, 1995.
- Reitlinger, Gerald. The SS: Alibi of a Nation,
1922-1945. New York: Da Capo Press, 1989.
- Johanna von Herzogenberg: Prag. Ein Führer. Prestel Verlag
München, 375 Seiten, mit einem Register, einem Stadtplan und einem
Übersichtsplan der Prager Burg, gezeichnet von Alfred Beron,
München 1966
- Klára Benešovská u. a.: The story of Prague Castle.
Prague Castle Administration, Prague 2003, ISBN 80-86161-73-0.
Englische Ausgabe des tschechischen Begleitbuches zur
Dauerausstellung über die Geschichte der Prager Burg im Alten
Königspalast.
- Jan Morávek: Kurzer Führer durch die Prager Burg.
Wirtschaftsverwaltung der Prager Burg, 1932
- Jan Morávek: Die Prager Burg. Führer durch die Prager Burg;
aus der Geschichte der Burg. Verlag „Orbis“, Prag 1929
-
Umělecké památky Prahy 4. Pražský hrad a Hradčany. Praha
2000, ISBN 80-200-0832-2.
- Franz Weller: Die kaiserlichen Burgen und Schlösser in Wort
und Bild Aufgrund von Quellenwerken dargestellt Hofburg zu Wien
über Augarten, Belvedere, Prater …Gödöllő, Ischl …bis über Miramar
sind alle kaiserlichen Schlösser erklärt dagelegt. k.k.
Hof-Buchdruckerei, Wien (1880), ISBN 0-00-322171-7.
- Jaroslav Schaller:
Beschreibung der königlichen Haupt und Residenzstadt Prag sammt
allen darinn befindlichen sehenswürdigen Merkwürdigkeiten. :
Die Stadt Hradschin, oder das IV. Hauptviertel der Stadt
Prag. Prag : Geržabeck, 1794
- Ivana Boháčová: Pražský hrad v období velkomoravském. (Die
Prager Burg in Großmährischer Zeit). In: Richard Marsina /
Alexander Ruttkay (Hrsg.): Svätopluk 894-1994. Nitra 1997,
S. 33–40.
- Ivana Boháčová: Zum Befestigungssystem der Přemyslidenburgen
(am Beispiel der archäologischen Untersuchungen in der Prager Burg
und in Stará Boleslav). In: Joachim Henning / Alexander T.
Ruttkay (Hrsg.): Frühmittelalterlicher Burgenbau in Mittel- und
Osteuropa. Tagung Nitra 7.–10. Oktober 1996. Bonn 1998, S.
37–47.
- Ivana Boháčová: Das archäologische Areal auf dem III. Hof
der Prager Burg und seine Bedeutung für die Erforschung der
Chronologie Mittelböhmens im frühen Mittelalter. (Archeologický
areál III. nádvoří Pražského hradu a jeho význam v kontextu studia
chronologie středních Čech.) In: Luděk Galuška / Pavel Kouřil /
Zdeněk Měřínský (Hrsg.): Velká Morava mezi východem a západem.
Großmähren zwischen West und Ost. Sborník příspěvků z
mezinárodní vědecké konference Uherské Hradiště, Staré Město 28.
September–1. Oktober 1999. Spisy archeologického ústavu AV ČR Brno
17. Brno 2001. S. 69–75.
- Castrum Pragense 1. Praha 1988.
- Castrum Pragense 2. Praha 1999.
- Tomáš Durdík / Petr Chotěbor: Zur Gestalt des romanischen
Palas der Prager Burg. In: Schloß Tirol. Saalbauten und
Burgen des 12. Jahrhunderts in Mitteleuropa. Forschungen zu
Burgen und Schlössern 4. München, Berlin 1998. S. 197–204.
- Jan Frolík: Prague Castle – 70 Years of Archaeological
Excavations. In: Čeněk Staňa / Lumír Poláček (Hrsg.):
Frühmittelalterliche Machtzentren in Mitteleuropa. Mehrjährige
Grabungen und ihre Auswertung. Symposion Mikulčice 5.-9.
September 1994. Internationale Tagungen in Mikulčice 3. Spisy Arch.
Ústavu AV ČR Brno 6. Brno 1996. S. 159–166.
- Jan Frolík: Nejstarší církevní architektura na Pražském
hradě – současný stav poznání. (Zur ältesten Kirchenarchitektur auf
der Prager Burg – gegenwärtiger Erkenntnisstand.) In: Luděk
Galuška / Pavel Kouřil / Zdeněk Měřinský (Hrsg.): Velká Morava
mezi východem a západem. Großmähren zwischen West und Ost.
Sborník příspěvků z mezinárodní vědecké konference Uherské
Hradiště, Staré Město 28. September-1. Oktober 1999. Spisy
archeologického ústavu AV ČR Brno 17. Brno 2001. S. 107–113.
- Jan Frolík / Milena Bravermanová, Die Prager Burg. In:
Alfried Wieczorek / Hans-Martin Hinz (Hrsg.): Europas Mitte um
1000. Bd. 1. Stuttgart 2000, S. 376–378.
- Frolík, J. / Maříková-Kubková, J. / Růžičková, E. / Zeman, A.:
Nejstarší sakrální architektura Pražského hradu. Výpověď
archeologických pramenů. (Die ältesten Kirchenbauten der Prager
Burg aufgrund der archäologischen Quellen.) Castrum Pragense 3.
Praha 2000.
- Jan Frolík / Zdeněk Smetánka: Archeologie na Pražském
hradě. Praha, Litomyšl 1997.
- F. Kašička: Staré purkrabství Pražského hradu – výsledky
poslední stavebně historické analýzy. (Der Alte Burggrafenpalast in
der Prager Burg – Ergebnisse der letzten bauhistorischen
Analyse.) Archaeologia historica 14, 1989, S. 203–212.
- F. Kašička: Ze starší historie Ústavu šlechtičen na Pražském
hradě. (Aus der älteren Geschichte des Instituts der Edelfrauen auf
der Prager Burg.) Archaeologia historica 22, 1997, S.
129–144.
- Dobroslav Líbal: Stavební vývoj Starého paláce Pražského
hradu do husitských válek do úrovně Vladislavského sálu.
(Bauentwicklung des Alten Palastes der Prager Burg bis zu den
Husittenkriegen und bis zum Niveau des Wladislawschen Saales.)
Castellologica bohemica 7, 2000, S. 61–74.
- Mediaevalia Archaeologica 3 (Praha 2001).
- Jiří Sláma: Hrob K1 na Pražském hradě. (Das Grab K1 auf der
Prager Burg.) Studia Mediaevalia Pragensia 4. Praha 1999. S.
117–122.
- K. Tomková: Noch einmal zu den Anfängen der Prager Burg.
(Ještě jednou k pocátkům Pražského hradu). In: Kubková, J. /
Klápště, J. / Ježek, M. / Meduna, P. et al. (Hrsg.), Život v
archeologii středověku. (Das Leben in der Archäologie des
Mittelalters). Festschrift M. Richter und Z. Smetánka. Praha
1997, S. 630–638.
Legături
externe
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de