Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor (în italiană Basilica di San Paolo fuori le mura) este una din cele patru bazilici patriarhale ale Romei, alături de Bazilica Sfântul Ioan din Lateran, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Petru.
Bazilica a fost construită din ordinul împăratului Constantin cel Mare, pe locul unui fost memorial aflat pe mormântul Sfântului Pavel (Paul). Acest edificiu a fost extins în anul 370, sub domnia lui Valentinian I.
În anul 386 împaratul Teodosiu I a început ridicarea unei bazilici mai mari, însa lucrarea, incluzând mozaicurile, nu a fost terminată până la pontificatul lui Leon I. Poetul Prudențiu a descris monumentul în câteva fraze expresive. Fiind dedicată și sfinților Taurinus și Herculanus, martiri în Ostia secolului al V-lea, aceasta poartă și denumirea de „bazilica celor trei domni”.
Din bazilica antică nu s-au păstrat decât partea interioară a absidei, cu arcul triumfal și mozaicurile din interiorul acestuia. Mozaicurile din absida și din tabernacolul marturisirii lui Arnolfo di Cambio apartin secolului al XIII-lea. În vechea bazilică fiecare papă își avea propriul portret într-o porțiune ce se întindea deasupra coloanelor, despărțind cele patru arcade de navă.
În 937, când Odo de Cluny a venit la Roma, Alberic II de Spoleto, patrician din Roma, a încredințat mănăstirea și bazilica congregatiei acestuia, iar Odo l-a asezat la conducere pe Balduino de Monte Cassino. Papa Grigore al VII-lea a fost abate al manastirii. În timpul lui au fost executate porțile de bronz ale bazilicii, de către un artist constantinopolitan. Papa Martin al V-lea a încredințat mănăstirea călugarilor benedictini de la Monte Cassino. Jurisdictia abatelui se va intinde si asupra altor zone precum districtul Civitella San Paolo, Leprignano si Nazzano.
Curtea interioara a manastirii a fost realizata intre anii 1220 si 1241. Sacristeriul pastreaza o frumoasa statuie a papei Bonifaciu IX. În timpul papei Grigore cel Mare, langa bazilica se aflau doua manastiri: Sfântul Aristus pentru calugari si Sfântul Ștefan pentru maici. Slujbele erau tinute de un sobor de preoti special alesi de papa Simplicius. De-a lungul timpului, manastirile si clerul basilicii au decazut; papa Grigore al II-lea a restaurat manastirile si a incredintat calugarilor ingrijirea basilicii.
Papii au continuat cu actele de binefacere catre aceasta basilica; basilica a avut de suferit de pe urma invaziilor saracinilor din secolul al IX-lea. In acord cu acest lucru, papa Ioan VIII a fortificat basilica, manastirea si locuintele taranilor care formau atunci orasul Ioannispolis, care era inca mentionat in secolul al XIII-lea.
Între anii 1251 si 1964 basilica a servit ca resedinta a patriarhului latin de Alexandria.
În 1832, un foc ce a pornit din cauza neglijentei lucratorilor care reparau acoperisul a cuprins intreaga basilica. Alaturi de alte biserici din Roma, aceasta si-a pastrat caracterel ei primitiv timp de 1435 de ani. Intreaga lume a contribuit la renovarea acesteia. Viceroy al Egiptului a trimis pilastri de alabastru, tarul Rusiei a trimis pretioasele malafituri din tabernacol. Lucrarile de pe fatada principala, indreptata spre Tiber, au fost terminatede catre Guvernul Italian, care a si declarat-o monument national. Interiorul peretilor navei sunt așternuți cu mozaicuri pe doua rânduri prezentând scene din viața Sfântului Pavel.
Bazilica, infiintata de imparatul Constantin I, a fost construita deasupra a ce se considera a fi mormantul Sfantului Pavel, unde se zice ca, imediat dupa executia acestuia, urmasii sai au ridicat un monument memorial, numit "cella memoriae" deasupra mormantului sau. Cum am spus mai sus, aceasta basilica constantiniana a fost inlocuita in anul 386 de catre o cladire si mai mare. La randul ei, aceasta a fost distrusa de incendiul din 1823, iar actuala basilica a Sfantului Pavel din-afara zidurilor a fost ridicata in locul aceleia, inaltandu-se podeaua.
La data de 6 decembrie 2006 s-a anuntat ca arheologii au descoperit, sub altar, un sarcofag ce se crede a pastra moastele apostolului Pavel. O conferinta de presa tinuta la 11 decembrie 2006 a oferit mai multe detalii in privinta lucrarilor de excavatie, care au durat din anul 2002 pana in 22 septembrie 2006, si care au inceput imediat ce pelerinajele la basilica din anul jubiliar 2000 si-au marturisit tristetea de a nu putea vedea si inchina la mormantul sfantului Pavel. Sarcofagul nu a fost mutat din locul sau, ceea ce se poate vedea din el fiind doar o laterala.
O linie curba din caramizi indicand marginea absidei bazilicii lui Constantin a fost descoperită în apropierea vestică a sarcofagului, arătând că vechea bazilică își avea intrarea dinspre est, ca și Bazilica Sfântul Petru din Vatican.