Apulia (numită în italiană Puglia) este o regiune din sudul Italiei, situată între Marea Adriatică şi Marea Ionică, aproape de Albania, care cuprinde "tocul" şi "pintenul" marii cizme a Penisulei Apenine. La sud-vest, ţărmurile sale sunt scăldate de apele Golfului Taranto (Marea Ionică), iar la nord, de valurile Adriaticii.
Apulia, locuită iniţial de iliri, a fost colonizată de greci în secolul VIII î.Hr. Pe coasta Mării Adeiatice au debarcat coloniştii din Micene, în timp ce pe ţărmul Mării Ionice s-au stabilit proscrişii din Sparta. Aceştia din urmă au întemeiat oraşul Taranto în anul 706 î.Hr.. Meşteri artizani şi negustori harnici au contribuit la înflorirea oraşului. Graţie avuţiei lor, locuitorii din Taranto şi-au putut permite să organizeze trupe de mercenari şi să angajeze serviciile unor comandanţi de renume, făcând astfel faţă cu succes duşmanilor.
În anul 279 î.Hr., Pyrrhus, regele Epirului, a reuşit chiar să înfrângă puternica armată romană în apropiere de Ausculum. Însă armata sa a suferit pierderi atât de grele cu această ocazie, încât patru ani mai târziu regele s-a predat romanilor la Beneventum. povestea sa a dat naştere expresiei "victorie a la Pyrrhus".
Pe vremea romanilor, Apulia nu a avut parte de prea multă linişte. Pe teritoriul său s-au purtat, între anii 218 - 202 î.Hr., bătăliile celui de al doilea război punic dintre Roma şi Cartagina. În nordul Apuliei, la Cannae, romanii au suferit, în 216 î.Hr., cea mai grea înfrângere din istoria luptelor împotriva comandantului cartaginez Hannibal : au fost ucişi atunci 50.000 dintre cei 86.000 de soldaţi ai imperiului.
În anul 1130, Apulia a devenit parte integrantă a Regatului Siciliei. În acele vremuri, din porturile sale au ridicat pânzele numeroase corăbii cu cruciaţi la bord. Din 1282, Apulia a intrat sub controlul Regatului Napoli, pentru a se alătura apoi Regatului Unit al Italiei în 1860.
Din punct de vedere fiziografic Apulia este, în comparaţie cu alte coiţuri ale peninsulei, ţinutul italian cel mai puţin caracteristic: terenurile muntoase ocupă numai 1% din suprafaţa sa, iar câmpiile 54%. Restul regiunii este alcătuit din podişuri.
Clima este subtropicală cu veri lungi şi fierbinţi în care bate vântul cald şi uscat numit "sirocco", primăveri şi toamne călduroase, ierni scurte şi ploioase. cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 600 mm.
Regiunea este divizată în cinci provincii:
Capitala provinciei este Bari, şi alte oraşe mari sunt:
Agricultura reprezintă fundamentul economiei regiunii Apulia. O mare importanţă o au culturile de măsline şi de migdale, precum şi producţia de vin şi de ulei de măsline. Irigaţiile au contribuit la creşterea productivităţii culturilor de cereale şi de tutun. Apulia de luptă de secole cu problema cantităţilor insuficiente de apă. Solurile sale afânate şi calcaroase absorb imediat stropii aduşi de ploile prea rare. Sistemul complex (dar deja insuficiente) de irigaţii colectează apa din bazinul râului Sele din Campania şi o distribuie prin numeroase canale în întreaga regiune. Pe terenurile montane se cresc ovine.
Coastele Apuliei se întind de la localitatea Marina di Ginose din apropiere de Taranto până la graniţele provinciei Molise. Pe ţărmul mării se află sate pescăreşti şi staţiuni de odihnă vizitate cu plăcere de turişti. Călătorii în căutare de relaxare pot găsi aici locuri pe placul lor: golfuri liniştite şi izolate.
Vizitatorii aflaţi în vacanţă sunt atraşi de grota Castellana, de peştera Polignano şi de Castelul del Monte, datând din secolul XIII. În ţinutul pintenului italian (protuberanţa Peninsulei Apenine situată la nord de Golful Manfredonia) se ridică Muntele Gargano, care atinge altitudini de peste 1.000 de metri. Cu toate acestea, numeroase regiuni din Apulia nu sunt încă explorate din punct de vedere turistic.
În Apulia, demne de atenţie sunt nu numai marile oraşe, precum Taranto sau Bari, sau staţiunile de lux din Peninsula Gargano. În centrul regiunii, în apropiere de Alberobello, peisajul este dominat de trulli, case tradiţionale rotunde cu acoperişuri conice, construite fără mortar din calcarul disponibil în împrejurimi. Zidurile acestor case sunt de obicei vopsite în alb, iar acoperişurile sunt adeseori împodobite cu decoraţii de piatră cu semnificaţii religioase sau magice. În orăşelele din zonă poate fi simţită atmosfera sudului Italiei cu puternice influenţe culturale orientale, în timp ce în nordul Apuliei merită vizitate numeroasele cetăţi întărite.
