Lacul Ladoga (în limba rusă: Ладожское озеро (Ladojskoie Ozero), în limba finlandeză: Laatokka) este cel mai mare lac al Europei, localizat în republica autonomă Carelia şi regiunea Leningrad din nord-vestul Rusiei, lângă granită cu Finlanda.
Lacul are o suprafaţa de 17.700 km². Are cam 660 de insule cu o suprafaţă totală de 435 km². Cele mai multe insule se află lângă malul de nord-vest, printre ele aflându-se Insulele Valaam. Lacul se varsă în Marea Baltică prin râul Neva.
Bazinul său hidrografic este de 276.000 km². Bazinul lacului Ladoga include aproximativ 50.000 de lacuri şi 3.500 de râuri mai lungi de 10 km. Cei mai importanţi afluenţi, cei care aduc peste 85% din apele care se varsă în lacul Ladoga, sunt:
În Ladoga trăieşte o subspecie endemică de focă inelată.
Lacul Ladoga forma o parte importantă a drumului comercial al varegilor către Grecia. Cea mai veche capitală a Rusiei, Starîe Ladoga, a împrumutat numele de la lac.
Vechea Mânăstire Valaam a fost fondată pe insula Valaam (în limba finlandeză: Valamo), cea mai mare insulă din Lacul Ladoga, a fost abandonată între 1611–1715 şi a fost renovată în mod remarcabil în secolul al XVIII-lea şi evacuată în Finlanda în timpul războiului sovieto-finlandez din iarna 1939-1940. În 1989, s-a reluat viaţa monastică în mânăstire. Alte locuri de interes istoric sunt mânăstirile Koneveţ şi Alexandr-Svirski, care păstrează mostre ale arhitecturii medievale moscovite.
Între 1617–1721, lacul Ladoga era traversat de graniţa suedezo-rusă, iar între 1812–1940 de cea fino-rusă.
În timpul asediului Leningradului, 1941–1944, lacul Ladoga a fost singura cale de acces către oraşul înconjurat. Aprovizionarea se făcea cu ajutorul camioanelor peste gheaţa groasă a lacului pe aşa-numitul "drum al vieţii", iar vara se făcea cu ajutorul vapoarelor.